Trufia suprema a iubitorului de animale

Inainte de vreme eram vanati de catre animale salbatice, pe care acum am reusit sa le bagam in cusca si sa le privim contemplativ de dupa protectia de sarma electrificata cum dau tarcoale gardului poate poate gasesc o gaura ca sa sara la gatul unui turist gras ce face de zor poze cu blitz la care nu se va uita niciodata. Acest comportament sadic, de zoo, este transpus intr-o dragoste interesata din varii motive, in special din lipsa de ... socializare interumana, intr-o dragoste profunda, platonica si plina de entuziasm pentru bietul PET, sau animal de companie. Zic bietul, pentru ca singura lui vina este ca s-a nascut in regnul animal, si e scos la ore fixe la plimbare ca sa se ... usureze, iar apoi toata ziua trebuie sa astepte cuminte ca cineva sa se intoarca acasa, si sa-l bage in seama... Toate acestea mi se par un lagar de exterminare a instinctului animal, si de transformare intr-o chestie care are blana, dar se crede om... un fel de: "Da' asta parca ce-i?" Insa nimic din toate astea nu rivalizeaza cu ridoculul iubitorului adevarat de animale, care a trecut la meniul vegan si care tremura cu toata fiinta pentru orice zgaiba a potaiei maidaneze de la colt, care nu se lasa oblojita de bunul medic veterinar. Aceasta alienare a pradatorului suprem, care in loc sa faca curcanul supa, il coase la loc, care isi frange mana pentru un pisoi alpinist, sau care face spume la gura dupa javra din coltul strazii incoltita dupa o nunta la care a prins si el ultimul tren... este produsul unor vremuri in care suntem spalati pe creier ca sa consumam mai mult, asa de tare incat au ajuns bietele animale un fel de imprimante pentru care trebuie sa cumperi consumabile... Insa trufia suprema a iubitorului de animal este sa-l sterilizeze, ca doar e in interesul animalului!!! Si eu ma intreb, cat de nazisti suntem ca-l privam pe bietul Zorel de nunta, care este singurul lucru pentru care e misto viata de caine! Dar, poate si mai egoist este sa credem ca toate animalele care vagabondeaza libere au nevoie de un stapan care sa aiba grija de ele, caci alfel... saracul moare! Oare intreaba cineva animalul atunci cand incepe acest gen de relatie? Ma indoiesc! Nimeni nu are nevoie de stapan, pentru ca tindem sa credem ca putem fi autorii propriului destin... Insa preferam sa creem unul, decat sa ne concentram pe problemele serioase ale urbei. De multe ori ma intreb, cine e cu adevarat pacientul: animalul sau stapanul!